Hai să lămurim din start: „28 de ani mai târziu” e continuarea, cel puțin cu numele, a filmelor „28 de zile mai târziu” și „28 de săptămâni mai târziu”. Nu, nu există „28 de luni mai târziu”, deși, sincer, poate era mai interesant decât ce am primit acum.
Și dacă tot am adus vorba… parcă nu se leagă. Serios, dacă te uiți la titlul ăsta – „28 de ani mai târziu” – te aștepți la ceva grav, matur, care să rupă cu tot ce-a fost. Ceva care să ducă toată povestea aia cu infectații într-o direcție fresh. Dar ce primim? Un film care pare mai mult o ciorbă reîncălzită, făcută cu buget limitat și multă ambiție, dar puțină coerență.
🎬 Un pic despre celelalte
28 de zile mai târziu – filmul ăla englezesc care, pe vremea când l-am văzut, chiar mi-a rămas în minte. A avut ceva – o atmosferă care trăgea bine, o Londră goală care chiar îți dădea fiori. Nu era cu zombii clasici, ci cu infectați rapizi, violenți, ceva mai „nervos”.
28 de săptămâni mai târziu – sincer, nu-mi amintesc exact dacă l-am văzut. Dar din ce zic alții, n-a fost rău. Nu la fel de impactant ca primul, dar și-a făcut treaba. A mers într-o direcție mai americanizată, mai comercială.
🧟♂️ Și-acum: 28 de ani mai târziu
Am fost curios. Zic: hai că poate, poate… Poate vine Boyle cu ceva șmecher, poate Garland mai scoate o idee bună din pălărie. Dar nu. Filmul începe promițător, cu ceva mister, cu tonuri de „ne întoarcem la haos”, dar apoi se îneacă în propriile intenții. Pare că a vrut să fie multe lucruri – și dramă, și horror, și ceva coming-of-age, și puțină politică – dar n-a ieșit nimic clar din combinația asta.
Efectele… slăbuțe. Adică nu zic că trebuie să explodeze tot, dar nici să arate a serial de streaming low-cost. Unele cadre parcă sunt filmate în grabă, fără grijă pentru atmosferă. Iar la partea de frică – care ar trebui să fie baza – nici nu se ridică la nivel de „buu, te-am speriat!”.
🗣️ Ce zic alții?
Unii critici mai cu pretenții, gen FT sau RogerEbert, i-au dat o șansă. Zic că e „altceva”, că merge pe latura artistică. Alții au zis că e „mai ciudat, mai sângeros, mai întunecat” decât ce ne așteptam. Ok, poate așa e – dar și când e prea ciudat, începi să te întrebi dacă nu cumva doar s-au complicat inutil.
🤔 Părerea mea
Mi-ar plăcea să spun că merită să-l vezi la cinema, dar sincer… nu. E genul de film pe care-l prinzi pe Netflix într-o seară de miercuri, când n-ai altceva și vrei să vezi „ce-au mai făcut cu infectații ăia”. Nu zic că e complet de aruncat – are momente, are ceva intenții, dar e prea puțin și prea dezlânat.
Nota mea? Un 4/10, pentru că, deși avea potențial mare, l-au dat pe ușă afară. Păcat, că tema asta cu post-apocalipsa și infectații putea fi dusă în ceva tare. Așa… s-a dus în ceață.
📅 Ce urmează?
Cică urmează și o continuare: „28 Years Later: The Bone Temple”, prin 2026. Poate acolo reușesc să mai salveze ce se mai poate. Sau poate ne vom întreba și peste un an „de ce n-au lăsat seria în pace?”.
📌 În loc de încheiere
Dacă ai văzut filmul și ți-a plăcut, spune-mi ce-am ratat. Poate tu ai prins ceva ce mie mi-a scăpat. Dacă nu l-ai văzut, eu zic: stai liniștit. Nu pierzi mare lucru. Dar dacă ești curios, n-o să te opresc – doar că te-ai putea trezi întrebându-te la final: „asta a fost tot?”
