Nota autorului: 6/10
Franciza Final Destination a fost mereu una care s-a jucat cu ideea destinului implacabil, dar și cu așteptările publicului. Fiecare film ne-a învățat că nu te poți pune cu moartea. Sau… poate că da? Cu toate că în trecut seria s-a remarcat prin scene intense și inventive, Final Destination: Bloodlines (2025) schimbă regulile jocului – și nu întotdeauna în bine.
O premisă promițătoare, dar inegal valorificată
Povestea ne poartă înapoi în anii ’60, când Iris Campbell scapă dintr-un accident mortal. Dar scăparea ei nu vine fără consecințe: moartea o urmează prin sânge, iar nepoata ei, Stefani Lewis (interpretată de Kaitlyn Santa Juana), este prinsă într-un cerc vicios al fatalității. Trecutul și prezentul se întrepătrund într-o poveste întinsă pe mai multe generații, într-un concept curajos, dar uneori dezechilibrat în execuție.
Moartea nu mai sperie (atât de tare)
În ciuda originilor horror ale seriei, Bloodlines ratează exact acel aspect care a consacrat franciza: groaza viscerală. Dacă în primele filme simțeai tensiunea și anticipai fiecare moarte cu o doză de anxietate reală, aici te trezești… așteptând. Așteptând o scenă care să te facă să tresari, o moarte care să te marcheze, un build-up care să justifice tensiunea. Dar majoritatea momentelor intense fie sunt previzibile, fie lipsesc cu desăvârșire.
Am văzut filmul în format 2D – nu știu dacă există o versiune 3D, dar sincer, nici nu am simțit că ar fi contat. Efectele speciale sunt corecte, dar nu inovatoare. Sângele este prezent, dar nu șochează. Atmosfera e acolo, dar nu e suficientă. Cum spuneam la cald, „săritul de pe scaun” pare că a fost pierdut undeva pe drum.
Tony Todd: Ultimul Bludworth
Prezența lui Tony Todd, revenit pentru ultima dată în rolul misteriosului Bludworth, este o rază de nostalgie binevenită. Potrivit GamesRadar, monologul final al lui Todd a fost lăsat intenționat neregizat, o ultimă ocazie pentru actor de a se adresa fanilor într-un mod autentic. Momentul are greutate și e, fără îndoială, unul dintre cele mai bune ale filmului.
Critici pro și contra
Reacțiile criticilor au fost, așa cum era de așteptat, împărțite:
- Linda Marric de la The Sun apreciază filmul pentru „echilibrul între umor negru, tensiune și gore”, adăugând că „reîmprospătează franciza fără să o compromită”.
- Pe de altă parte, recenzia publicată pe Reddit r/horror subliniază că finalul este „grăbit și anticlimactic”, iar filmul „nu aduce nimic cu adevărat nou în universul Final Destination”.
Iar eu? Aș fi vrut să-i dau 7. Sincer. Apreciez că încearcă ceva diferit. Apreciez ideea de ciclu fatal legat de arborele genealogic, un twist interesant. Dar finalul, din păcate, e cel care trage totul în jos. Este grăbit, ezitant și deloc satisfăcător.
Verdict: Un film pentru fani, dar nu pentru toți
Pentru cei care au crescut cu seria, merită văzut – fie și doar pentru nostalgie și pentru ultimul act al lui Tony Todd. Dar nu vă așteptați la un horror autentic. Final Destination: Bloodlines este mai degrabă un exercițiu de reimaginare decât o continuare clasică. Dacă moartea mai are planuri pentru această franciză, poate că în următorul capitol o va face cu mai mult curaj.
„Don’t cheat death. Pay the price.” – Bludworth
Link IMDb: Final Destination: Bloodlines (2025)
Categorie: Horror, Thriller
Regie: Zach Lipovsky, Adam B. Stein
Durată: 110 minute
Distribuție: Kaitlyn Santa Juana, Brec Bassinger, Tony Todd
