Odiseea

Nota: 8,5/10

Există filme pe care trailerul le vinde perfect.

Și există filme pe care trailerul aproape le îngroapă.

Pentru mine, The Odyssey a fost exact al doilea caz.

Singurul lucru care m-a făcut să-i mai acord o șansă a fost un singur nume: Christopher Nolan. Dacă era orice alt regizor, cel mai probabil nici nu intram în sala de cinema. Nolan și-a câștigat de-a lungul anilor încrederea mea prin filme precum Interstellar, The Prestige, Inception sau Oppenheimer, iar acesta a fost motivul pentru care am decis, în cele din urmă, să risc.

În rest?

Trailerul m-a pierdut aproape complet.

Nu reușeam să înțeleg direcția poveștii, nu reușeam să mă conectez cu ceea ce vedeam și eram aproape convins că urmează unul dintre marile rateuri ale anului.

Dacă mă întreba cineva după trailer ce notă cred că va primi filmul, răspunsul meu era simplu:

Între 3 și 4 din 10.

Da, atât de puțină încredere aveam în el.

Primele zece minute mi-au schimbat complet părerea

Am ajuns în cinema fără prea mari așteptări.

Mi-a atras atenția că sala era aproape plină și mă întrebam dacă oamenii știu ceva ce eu nu știu.

Se pare că da.

Primele zece minute au fost suficiente cât să-mi dau seama că trailerul nu reflecta deloc experiența reală.

În acel moment am spus în mintea mea:

"Ok... filmul ăsta e deja de un 7."

Și de acolo a început să crească.

Cu fiecare capitol al poveștii.

Cu fiecare personaj.

Cu fiecare decizie pe care o ia Ulise.

Până spre final, în mintea mea nota oscila permanent între 8,5 și 9, iar după ce am ieșit din sală am rămas la concluzia că 8,5 este nota corectă.

O poveste care nu te lasă să pleci din sală

Nu vreau să intru în spoilere.

Știți deja că evit să stric experiența celor care încă n-au văzut filmul.

Pot doar să spun că filmul urmărește călătoria lui Ulise după evenimentele din războiul troian și reușește să transforme una dintre cele mai cunoscute epopei din istorie într-un spectacol cinematografic modern.

Vorbim despre aproape trei ore.

Trei ore în care nu am simțit nevoia să ies nici măcar o dată din sală.

Nu m-am dus după suc.

Nu m-am dus după floricele.

Nu m-am uitat la ceas.

Pur și simplu voiam să văd ce urmează.

Iar asta spune foarte multe despre ritmul filmului.

Se vede că nu este un blockbuster făcut pe grabă

Bugetul se vede.

Decorurile se văd.

Muzica se aude.

Actorii își fac treaba foarte bine.

Iar scenariul este, din punctul meu de vedere, unul dintre marile atuuri ale filmului.

Da, există câteva mici scăpări pe parcurs, dar sunt atât de puține încât nu afectează experiența generală.

Este genul de producție în care ai senzația că fiecare departament și-a făcut treaba.

Singurul lucru care m-a deranjat

Există însă un aspect care mi-a ridicat un semn de întrebare.

Și vreau să subliniez foarte clar că aceasta este o impresie personală, nu o afirmație despre intențiile realizatorilor.

Am observat că două personaje feminine importante sunt interpretate de actrițe de culoare, deși reprezentările tradiționale ale acestor personaje din mitologia greacă și din adaptările clasice sunt diferite.

Personal, această alegere mi-a dat senzația că Hollywood continuă să insiste asupra unei direcții de distribuție influențate de ideea de politically correct.

Nu spun că un actor sau o actriță nu poate face un rol excelent indiferent de origine.

Nici pe departe.

Problema mea apare atunci când vorbim despre personaje istorice, mitologice sau extrem de bine definite în imaginarul colectiv și schimbările par făcute mai degrabă pentru a transmite un mesaj contemporan decât pentru a servi povestea.

Este o discuție care apare tot mai des în ultimii ani și cred că merită purtată.

Pentru mine, autenticitatea unei povești ar trebui să rămână întotdeauna pe primul loc.

Din fericire, în cazul The Odyssey, acest aspect nu este suficient de important încât să afecteze calitatea generală a filmului, dar este unul dintre puținele lucruri care mi-au rămas în minte după proiecție.

Ce au spus criticii?

Filmul a fost primit excelent de presa internațională și are un scor de aproximativ 95% din partea criticilor pe Rotten Tomatoes.

Trei opinii PRO

Peter Bradshaw (The Guardian) a numit filmul un epic spectaculos și una dintre cele mai bune adaptări moderne ale epopeii lui Homer.

Matt Zoller Seitz (RogerEbert.com) consideră că Nolan demonstrează încă o dată că poate transforma o poveste clasică într-o experiență cinematografică modernă fără să-i piardă esența.

Rick Bentley (KGET-TV) a lăudat în special structura scenariului și modul în care filmul alternează momentele de acțiune cu dezvoltarea personajelor.

Trei opinii CONTRA

David Rooney (The Hollywood Reporter) consideră că unele dialoguri moderne nu se potrivesc întotdeauna cu atmosfera epopeii.

Mary Beard, reputat istoric al lumii antice, a criticat anumite libertăți artistice față de sursa originală.

Emily Hauser, specialistă în literatura greacă, apreciază filmul în ansamblu, însă consideră că unele personaje feminine puteau beneficia de o dezvoltare mai complexă.

Verdict

Rareori mi s-a întâmplat să mă înșel atât de tare în privința unui film.

Am intrat în sală convins că voi vedea o producție de nota 3 sau 4, iar după doar câteva minute îmi schimbasem deja complet părerea.

Până la final, filmul m-a făcut să oscilez între 8,5 și 9, iar în cele din urmă am rămas la 8,5.

Pentru mine, The Odyssey este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2026 și, în acest moment, îl așez fără ezitare pe locul al doilea în topul meu personal.

Dacă trailerul v-a făcut și pe voi să spuneți: „Lasă, îl văd când apare pe streaming.”

Nu faceți aceeași greșeală pe care eram gata să o fac și eu.

Mergeți și vedeți filmul în cinema.

Este exact genul de producție pentru care merită să ieși din casă.

Nota CriticdeFilm.eu: 8,5/10