Supergirl

După ani întregi în care universul cinematografic DC a oscilat între experimente ratate și filme lipsite de identitate, Supergirl (2026) reușește un lucru important: oferă din nou speranță fanilor. Nu este filmul care va redefini genul cu supereroi, dar este fără îndoială unul dintre cele mai solide proiecte ale noii ere coordonate de James Gunn.

Inspirat din apreciatul roman grafic Supergirl: Woman of Tomorrow, filmul regizat de Craig Gillespie renunță la imaginea clasică a eroinei optimiste și o prezintă pe Kara Zor-El ca pe un personaj profund traumatizat de distrugerea planetei Krypton. Spre deosebire de Superman, care a fost crescut pe Pământ și a avut parte de o copilărie normală, Kara poartă încă povara amintirilor din lumea pe care a pierdut-o, iar acest lucru îi definește aproape fiecare decizie.

Superman apare doar pentru scurt timp, iar filmul nu încearcă să îl transforme în personaj secundar sau mentor. Povestea rămâne concentrată aproape exclusiv asupra lui Kara și asupra călătoriei sale prin univers, într-o aventură care combină elemente de western spațial cu science-fiction și dramă personală.

Un aspect interesant este modul în care filmul își construiește protagonista. Kara nu este eroul perfect. Este impulsivă, încă dominată de propriile traume și, în multe momente, își petrece timpul prin baruri încercând să fugă de trecutul ei. Această abordare îi oferă o personalitate diferită față de Superman și o face mult mai umană, chiar dacă uneori scenariul insistă prea mult asupra acestei laturi.

Milly Alcock demonstrează încă o dată că alegerea ei pentru rol a fost inspirată. Reușește să transmită atât vulnerabilitatea, cât și furia personajului fără să transforme interpretarea într-una exagerată. Relația dintre Kara și Ruthye reprezintă motorul emoțional al filmului și funcționează mult mai bine decât multe dintre momentele de acțiune.

Din punct de vedere vizual, Supergirl impresionează prin varietatea lumilor extraterestre și prin direcția artistică. Filmul încearcă să ofere identitate fiecărei planete vizitate, iar acest lucru contribuie la senzația unei aventuri spațiale autentice. Totuși, ritmul este inegal, iar unele secvențe par mai degrabă episoade separate decât părți ale aceleiași povești.

Deși James Gunn își pune amprenta asupra producției prin umorul caracteristic și personajele excentrice, nu toate aceste momente funcționează. Uneori filmul alternează prea brusc între dramă și comedie, ceea ce afectează impactul emoțional al unor scene importante.

Jason Momoa, în rolul lui Lobo, aduce energie și carismă, însă apariția sa pare mai degrabă o pregătire pentru viitoarele filme din universul DC decât o necesitate pentru povestea actuală.

În ansamblu, Supergirl reprezintă un pas înainte pentru DC. Nu este un film memorabil și nici nu atinge potențialul extraordinar al materialului sursă, însă este suficient de bine realizat încât să inspire încredere în direcția noului univers cinematografic.

Puncte forte

• Milly Alcock oferă una dintre cele mai bune interpretări din noul univers DC.

• Kara este un personaj complex, construit în jurul traumelor și nu al perfecțiunii clasice de supererou.

• Universul cosmic și designul vizual oferă varietate și personalitate aventurii.

Puncte slabe

• Ritmul este dezechilibrat și există pasaje care încetinesc inutil povestea.

• Trecerea dintre momentele dramatice și umor este uneori forțată.

• Personaje precum Lobo par introduse mai degrabă pentru a pregăti viitorul DCU decât pentru a servi povestea actuală.

Ce au apreciat criticii

• Financial Times a lăudat interpretarea lui Milly Alcock și faptul că filmul oferă o Supergirl diferită, mai matură și mai vulnerabilă.

• GamesRadar+ consideră filmul o explorare emoțională solidă a personajului și apreciază relația dintre Kara și Ruthye.

• Decider include deja Supergirl printre cele mai reușite filme moderne cu supereroine, apreciind direcția noului DCU.

Ce au criticat

• TechRadar consideră că adaptarea nu valorifică pe deplin excelentul roman grafic Woman of Tomorrow.

• Financial Times critică diferențele mari de ton dintre scenele dramatice și cele comice.

• Mai multe publicații au remarcat că anumite personaje secundare, inclusiv Lobo, sunt insuficient dezvoltate și par introduse doar pentru extinderea universului DC.

Verdict

Supergirl nu revoluționează filmele cu supereroi, dar demonstrează că DC începe să învețe din greșelile trecutului. Este o aventură spațială matură, cu o protagonistă bine construită și o interpretare excelentă din partea lui Milly Alcock. Chiar dacă scenariul și ritmul nu sunt întotdeauna la același nivel, filmul reprezintă unul dintre cele mai reușite proiecte recente ale studioului și lasă impresia că noul DCU merge, în sfârșit, într-o direcție promițătoare.