Rags

Ne întoarcem puțin în timp și, pentru o perioadă, o să încerc să merg în fiecare zi către un film ceva mai vechi. Iar pentru început vreau să rămânem puțin în zona musicalurilor și a filmelor de familie.

Primul este Rags, un film Nickelodeon din 2012, regizat de Bille Woodruff, cu Max Schneider și Keke Palmer în rolurile principale. Este un musical de familie inspirat destul de evident din povestea Cenușăresei, doar că lucrurile sunt întoarse puțin: de data aceasta „Cenușăreasa” este Charlie Prince, un băiat care visează să-și facă loc în lumea muzicii.

Și cred că tocmai de aici vine una dintre cele mai interesante părți ale filmului.

Rags nu încearcă să ascundă faptul că este o poveste inspirată din Cenușăreasa. Din contră, ia ideea, schimbă câteva roluri, o mută într-o lume modernă plină de muzică, celebritate și adolescenți care încearcă să-și găsească locul și construiește de acolo o poveste proprie.

Charlie este talentat, dar evident nimic nu merge simplu pentru el. De cealaltă parte o avem pe Kadee Worth, o vedetă care aparent are totul, dar care descoperă încet că succesul și imaginea pe care ceilalți o construiesc pentru tine nu înseamnă neapărat că ești și fericit.

Nu avem aici o poveste extrem de complicată și nici nu cred că filmul încearcă vreodată să fie așa ceva.

Este un film de familie, destul de frumos realizat, foarte ușor de urmărit și plin de momente interesante. Are muzică, are puțină comedie, are romantism și are genul acela de energie specifică producțiilor Nickelodeon din perioada respectivă.

O poveste simplă, dar care funcționează

Probabil că după primele 20-30 de minute o să vă dați seama cam unde se îndreaptă lucrurile.

Și da, finalul este extrem de previzibil.

Numai că aici, într-un anumit mod, tocmai asta mi-a plăcut.

Există filme unde un final previzibil poate să distrugă toată experiența. Aici însă povestea este construită în așa fel încât nu stai neapărat să descoperi ce se va întâmpla, ci mai degrabă vrei să vezi cum ajung personajele acolo.

Știi aproape sigur unde se termină povestea, dar vrei să vezi drumul până la acel moment.

Iar pentru genul acesta de film, finalul este aproape perfect din punctul ăsta de vedere.

Nu încearcă în ultimele zece minute să inventeze o răsturnare de situație inutilă doar pentru a surprinde spectatorul. Îți oferă exact finalul pe care povestea îl construiește încă de la început.

Muzica este probabil cel mai mare avantaj

Fiind musical, evident că o mare parte din film stă în muzică.

Și aici Rags funcționează foarte bine.

Max Schneider și Keke Palmer se potrivesc foarte bine împreună, iar filmul a fost construit în mod evident și pentru a scoate în evidență vocile celor doi. Emily Ashby de la Common Sense Media observa exact acest lucru, descriind filmul drept un basm modern dulce care pune foarte bine în valoare talentul muzical al actorilor. Ea a apreciat și mesajele despre prietenie, încredere în tine și depășirea obstacolelor.

Și publicul pare să fi rămas foarte atașat tocmai de partea muzicală. Chiar și la ani după lansare, comentariile spectatorilor de pe Rotten Tomatoes și Letterboxd vorbesc foarte des despre melodii, chimia dintre Max Schneider și Keke Palmer și scena balului mascat.

Soundtrack-ul a ajuns, de altfel, pe primul loc în clasamentul albumelor soundtrack de pe iTunes la momentul lansării, ceea ce spune destul de multe despre cât de importantă a fost muzica pentru succesul filmului.

Ce au spus criticii

Filmul nu a fost genul de producție analizată de marile publicații de cinema. Fiind un Nickelodeon Original Movie destinat în special publicului tânăr, acoperirea critică a fost destul de redusă.

Emily Ashby de la Common Sense Media i-a acordat 3 din 5 stele, apreciind în special povestea de familie, mesajele pozitive și talentul muzical al distribuției.

D. Liebenson de la Video Librarian i-a acordat, de asemenea, 3 din 5, descriindu-l drept o reinterpretare muzicală a Cenușăresei și considerând filmul o alegere solidă pentru publicul adolescent căruia îi este adresat.

În același timp, exact lucrurile care îl fac simpatic sunt și cele care îl limitează: este foarte dulce, foarte sigur și foarte previzibil. Este aproape imposibil să uiți că urmărești o producție Nickelodeon destinată în primul rând adolescenților.

3 lucruri care mi-au plăcut

1. Muzica și energia filmului
Melodiile sunt bine integrate, iar Max Schneider și Keke Palmer duc foarte bine partea muzicală.

2. Ideea de Cenușăreasă întoarsă
Nu este cea mai revoluționară reinterpretare, dar schimbarea rolurilor îi oferă filmului suficientă personalitate cât să nu pară pur și simplu încă o copie.

3. Este exact genul de film de familie care știe ce vrea să fie
Nu încearcă să devină ceva extrem de profund. Este pozitiv, simpatic, ușor de urmărit și destul de captivant până la final.

3 lucruri care puteau fi mai bune

1. Povestea este foarte previzibilă
Aproape toate momentele importante pot fi anticipate. În cazul meu nu a stricat filmul, dar cu siguranță putea exista puțin mai multă surpriză pe parcurs.

2. Unele personaje sunt prea simple
Există personaje care sunt bune pentru că trebuie să fie bune și personaje rele pentru că povestea are nevoie de cineva rău. Mi-ar fi plăcut puțin mai multă dezvoltare aici.

3. Se simte foarte mult că este un film făcut pentru televiziune și pentru publicul Nickelodeon
Unele situații sunt rezolvate foarte repede, iar câteva momente sunt poate puțin prea siropoase. Dacă intri însă în film știind exact ce urmărești, problema devine mult mai mică.

Concluzie

Rags este unul dintre acele filme care nu trebuie analizate mai mult decât este cazul.

Este un musical de familie simplu, frumos realizat, cu muzică bună, personaje simpatice și o poveste inspirată din Cenușăreasa care reușește să-și găsească propria identitate.

Nu o să vă surprindă foarte mult.

Probabil o să vă dați seama destul de repede cum se termină.

Dar culmea este că tocmai finalul acela previzibil funcționează. Povestea ajunge exact acolo unde trebuie să ajungă și o face într-un mod care te lasă cu o stare bună.

Nu este un musical extraordinar și nici nu încearcă să fie.

Dar este unul dintre acele filme pe care poți să le vezi liniștit într-o seară, să te bucuri de muzică și de poveste și, poate, să-ți amintești puțin de perioada aceea în care filmele de familie erau ceva mai simple.

Nota mea: 7.5 / 10