Despre: Mayday
Verdict Critic de Film
Pentru fanii genului
Există filme care te dezamăgesc pentru că sunt slabe și există filme care te dezamăgesc puțin tocmai pentru că îți dai seama cât de bune ar fi putut să fie. Pentru mine, Mayday intră mai degrabă în a doua categorie.
Filmul pleacă de la o idee foarte familiară. Suntem în 1987, în plin Război Rece, iar Troy „Assassin” Kelly, interpretat de Ryan Reynolds, este un pilot al Marinei americane care ajunge, în urma unei misiuni secrete, într-o situație în care cu siguranță nu și-ar fi dorit să se afle. De aici începe întâlnirea cu Nikolai Ustinov, fost agent KGB interpretat de Kenneth Branagh, iar filmul se transformă rapid într-o combinație de acțiune, aventură și buddy comedy.
Nu vreau însă să intru prea mult în poveste, pentru că nici nu cred că aceasta este partea cea mai interesantă a filmului.
Dacă încă din primele minute ai senzația că Mayday se uită foarte atent spre Top Gun, nu este deloc o coincidență.
Filmul nu încearcă să fie o continuare și nici o copie propriu-zisă, ci mai degrabă să profite de acea atmosferă cinematografică a anilor '80: pilotul american foarte sigur pe el, Războiul Rece, eroismul puțin exagerat, muzica, acțiunea spectaculoasă și personajele construite în jurul unor stereotipuri asumate.
RogerEbert.com îl descrie chiar ca pe o scrisoare de dragoste pentru Top Gun și comediile buddy ale anilor '80, iar Los Angeles Times vorbește despre un amestec între Războiul Rece, Top Gun și clasicele comedii-aventură cu două personaje complet diferite obligate să lucreze împreună.
Problema este că, atunci când te apropii atât de mult de un film precum Top Gun, inevitabil ridici și așteptările.
Iar aici Mayday nu reușește întotdeauna să țină pasul.
O bună parte din așteptările mele veneau de la Ryan Reynolds.
Și nu pot spune că joacă prost. Deloc.
Doar că personajul său pare mult prea apropiat de acel Ryan Reynolds pe care îl cunoaștem deja: sarcastic, sigur pe el, replică rapidă, puțin arogant și întotdeauna gata cu o glumă.
Este amuzant, funcționează, dar nu mai surprinde.
Interesant este că exact această observație apare în mai multe cronici profesioniste. TheWrap remarcă faptul că în acest moment „știi exact ce primești” de la o interpretare a lui Reynolds, iar Associated Press vede personajul lui mai degrabă ca versiunea familiară, sarcastică și egocentrică pe care actorul a mai interpretat-o.
Probabil tocmai acesta este unul dintre motivele pentru care filmul mi-a lăsat impresia că putea oferi mai mult.
În schimb, omul care fură multe dintre scene este Kenneth Branagh.
Nikolai este probabil personajul cel mai interesant din întregul film, iar combinația dintre seriozitate, umor și absurditatea anumitor situații funcționează neașteptat de bine.
Branagh pare că se distrează teribil în rol și filmul devine automat mai interesant atunci când îi oferă suficient spațiu.
Nu sunt singurul care a observat asta. RogerEbert.com îl consideră una dintre marile surprize ale filmului, The Times evidențiază prestația sa atât în comedie, cât și în scenele de acțiune, iar Associated Press consideră că el este adevărata forță care împinge filmul înainte.
Și, paradoxal, într-un film în care Ryan Reynolds era unul dintre principalele motive pentru care aveam așteptări ridicate, Branagh ajunge să fie unul dintre motivele pentru care filmul funcționează.
Mayday are momente foarte bune.
Are acțiune, umor, câteva scene construite inteligent și suficientă chimie între cei doi protagoniști încât să rămână plăcut de urmărit.
Vizual, filmul este chiar peste media multor producții făcute direct pentru streaming. TheWrap laudă în mod special imaginea și modul în care Daley și Goldstein construiesc vizual scenele, considerând că filmul demonstrează că o producție de streaming poate arăta în continuare ca un blockbuster adevărat.
Dar există și acele mici porțiuni în care ritmul scade.
Nu suficient încât să abandonezi filmul sau să devină realmente plictisitor, dar suficient cât să începi să simți durata și să aștepți următoarea scenă importantă.
Mai ales că povestea în sine nu este foarte complexă și rareori încearcă să te surprindă cu adevărat.
Decider consideră intriga destul de subțire și dezvoltarea emoțională insuficientă, iar TheWrap spune că povestea este familiară și nu foarte îndrăzneață din punct de vedere narativ.
Aici cred că se află principala problemă a filmului: are toate ingredientele pentru ceva memorabil, dar se mulțumește prea des să fie doar distractiv.
Mayday este un film bun pentru o seară în care vrei acțiune, comedie și aproape două ore în care să nu iei lucrurile foarte în serios.
Are suficientă energie, câteva scene foarte reușite și o chimie bună între Ryan Reynolds și Kenneth Branagh.
Doar că, ținând cont de distribuție, de ideea filmului și mai ales de potențialul enorm al combinației dintre acțiune, aviație, Războiul Rece și nostalgia Top Gun, eu mă așteptam la mai mult.
Nu este un film rău.
Nici pe departe.
Este pur și simplu unul dintre acele filme după care rămâi cu gândul:
„A fost bun... dar putea fi mult mai bun.”
Și poate că tocmai de aceea nota mea este puțin mai dură decât ar părea la prima vedere.
O poveste OK, câteva momente foarte bune, câteva momente în care ritmul se pierde puțin și un Kenneth Branagh surprinzător de bun. Ryan Reynolds livrează ceea ce știm deja că poate livra, dar tocmai de la el și de la acest proiect mă așteptam la ceva în plus.
Per total, rămâne un film plăcut.
Vizionare plăcută!
În momentul verificării, Mayday are 82% din 90 de cronici profesionale pe Rotten Tomatoes, în timp ce publicul este ceva mai rezervat, cu 66% Popcornmeter.
3 argumente PRO întâlnite în cronici: Kenneth Branagh este considerat de mai mulți critici adevărata revelație a filmului; chimia Branagh–Reynolds și formula de buddy comedy funcționează foarte bine; regia, luptele și mai ales imaginea sunt surprinzător de elaborate pentru un film lansat direct pe streaming.
3 argumente CONTRA: Ryan Reynolds se bazează prea mult pe personajul său sarcastic deja foarte cunoscut; povestea este simplă și previzibilă, fără prea multe riscuri; unele elemente emoționale și politice rămân superficiale, iar filmul pierde din energie în anumite momente.
Material Video