Despre: Luck (Noroc)
Verdict Critic de Film
Recomandat
Uneori alegi o animație așteptându-te la ceva ușor, colorat și simpatic, iar la final descoperi că ai primit o poveste care vorbește despre viață mult mai serios decât multe filme destinate adulților.
Luck, animația din 2022 regizată de Peggy Holmes, este exact un astfel de film.
Povestea o urmărește pe Sam Greenfield, o tânără care pare să fi tras lozul necâștigător la capitolul noroc. Aproape orice poate merge prost în viața ei... merge prost. Sam a crescut în sistemul de plasament, iar acum trebuie să înceapă să se descurce singură.
Doar că cea mai mare dorință a ei nu este, de fapt, pentru ea.
Sam își dorește ca Hazel, o fetiță rămasă în centrul de plasament, să aibă șansa pe care ea nu a avut-o: aceea de a-și găsi o familie.
Apoi apare o monedă norocoasă.
Și de aici începe adevărata aventură.
Filmul ne conduce într-o lume în care norocul și ghinionul nu mai sunt simple expresii pe care le folosim atunci când ceva merge bine sau prost. Ele devin lucruri aproape palpabile, produse și distribuite într-un univers fantastic construit în jurul lor.
Este un concept foarte bun și, mai ales vizual, Luck știe să profite de el.
Dar lucrul care mi-a plăcut cel mai mult nu este lumea respectivă.
Este ceea ce încearcă filmul să spună despre ea.
La început ai impresia că știi exact unde se îndreaptă povestea.
Sam are ghinion.
Sam descoperă existența norocului.
Prin urmare, undeva pe parcurs, Sam va reuși probabil să obțină acel noroc pe care și l-a dorit atât de mult.
Simplu, nu?
Ei bine...
Poate.
Sau poate nu.
Și exact aici Luck m-a surprins.
Pentru că filmul nu se mulțumește cu ideea simplă că norocul este bun, iar ghinionul este rău. Pe măsură ce povestea avansează, lucrurile devin mult mai interesante.
Începem să înțelegem că cele două nu pot fi separate atât de ușor.
Pentru că ce ar însemna, de fapt, o viață în care totul merge întotdeauna perfect?
Dacă nu ai cunoscut niciodată un eșec, mai poți aprecia cu adevărat un succes?
Dacă nu ai pierdut niciodată ceva, mai poți înțelege valoarea lucrurilor pe care le ai?
Și dacă fiecare drum ar fi exact așa cum l-ai planificat, câte dintre lucrurile extraordinare pe care le-ai descoperit din întâmplare ar mai exista?
Aici cred că se află adevărata idee a filmului.
Nu norocul ne construiește viața. Nici ghinionul. Ci ceea ce facem cu amândouă.
Există o tendință firească de a privi fiecare lucru rău care ni se întâmplă ca pe ceva ce ar fi trebuit evitat.
Am pierdut trenul.
Am ratat un examen.
Nu am primit un loc de muncă.
O relație s-a terminat.
Un plan nu a funcționat.
„Ce ghinion.”
Doar că uneori, privind în urmă după câțiva ani, descoperim că exact acel moment ne-a împins într-o direcție pe care altfel nu am fi ales-o niciodată.
Luck reușește să transforme această idee într-o poveste accesibilă fără să devină exagerat de moralizator.
Și există chiar câteva momente în care filmul îți schimbă așteptările.
Am crezut de câteva ori că știu exact unde va ajunge povestea. Uneori am avut dreptate. Alteori filmul a ales un drum puțin diferit.
Iar pentru o animație de familie, faptul că nu poți anticipa absolut fiecare pas este un mare plus.
Nu.
Sau, mai corect spus: nu doar pentru copii.
Copiii vor vedea aventura, personajele simpatice, lumea colorată, pisica Bob și toate situațiile imposibile prin care trece Sam.
Un adult poate vedea însă alt film.
Un film despre acceptarea eșecului.
Despre lucrurile pe care nu le putem controla.
Despre familie.
Despre sacrificiile pe care le facem pentru oamenii la care ținem.
Și, poate cel mai important, despre faptul că fericirea nu vine din încercarea de a construi o viață în care nimic rău nu se întâmplă.
Vine din capacitatea de a continua atunci când inevitabil ceva rău se va întâmpla.
Din acest punct de vedere, mesajul filmului este surprinzător de matur.
Și vizual, Luck funcționează foarte bine.
Ținutul Norocului are propriile reguli, propriile mecanisme și propria logică internă. Sunt multe idei vizuale simpatice, iar filmul încearcă să răspundă unei întrebări foarte simple:
Dacă norocul ar fi produs undeva, cum ar arăta fabrica lui?
Iar răspunsul oferit de film este suficient de creativ încât explorarea acestei lumi să rămână una dintre cele mai plăcute părți ale animației.
Simon Pegg îl transformă pe Bob într-un partener excelent pentru Sam, iar distribuția vocală îi mai include pe Jane Fonda și Whoopi Goldberg. Relația dintre personaje este însă mai importantă decât numele actorilor din spatele lor.
Pentru că, în cele din urmă, filmul nu este despre mecanismul care produce noroc.
Este despre oameni.
Recepția critică a fost mult mai împărțită decât impresia mea despre film.
Robbie Collin – The Telegraph a fost printre cei mai entuziaști și a apreciat că filmul are căldură și inventivitate și păstrează ceva din spiritul animațiilor clasice Pixar, chiar dacă nu atinge același nivel de precizie.
Carlos Aguilar – TheWrap a apreciat conceptul suficient de original pentru a menține interesul și a remarcat atât calitatea tehnică a animației, cât și mesajul filmului despre faptul că experiențele neplăcute pot căpăta, în timp, o altă semnificație.
Wendy Ide – The Observer/The Guardian a considerat filmul prea încărcat în explicații, dar a găsit în el suficiente lucruri de apreciat, remarcând inclusiv inventivitatea unor secvențe și personajele secundare.
De cealaltă parte, criticile au fost considerabil mai dure.
Christy Lemire – RogerEbert.com a considerat mitologia filmului prea complicată, dialogul slab și numeroasele momente comice prea forțate, chiar dacă a recunoscut că undeva în interiorul poveștii există un mesaj relevant despre valoarea eșecului.
Peter Bradshaw – The Guardian a reproșat filmului faptul că este prea derivativ și că lumea sa fantastică amintește excesiv de concepte deja explorate de animații precum Inside Out și Soul.
Michael O'Sullivan – The Washington Post a fost de asemenea rezervat, considerând că încercarea de a transforma concepte abstracte precum norocul și ghinionul în elemente concrete ale unei lumi fantastice nu funcționează întotdeauna.
Interesant este că tocmai lucrurile criticate de unii dintre ei au funcționat pentru mine.
Da, lumea este complicată.
Da, filmul explică uneori prea mult.
Și da, influențele Pixar sunt greu de ignorat.
Dar dincolo de toate acestea există o idee centrală foarte frumoasă.
Luck este una dintre acele animații care îți amintesc de ce animația nu este un gen destinat exclusiv copiilor.
Este doar un alt mod de a spune o poveste.
Iar aici avem o poveste despre viață, despre familie, despre eșec, despre speranță și despre obsesia noastră de a pune etichetele „noroc” și „ghinion” pe lucrurile care ni se întâmplă.
Am intrat în film crezând că știu unde va ajunge.
Sam are ghinion. Va găsi norocul. Problema este rezolvată.
Numai că lucrurile nu sunt chiar atât de simple.
Pentru că poate scopul nu este să găsești o metodă prin care să ai întotdeauna noroc.
Poate adevăratul noroc este să înveți ce faci atunci când lucrurile nu merg așa cum ai sperat.
Și poate că, până la urmă, ne construim singuri o bună parte din propriul noroc.
O animație extraordinar de plăcută, cu o poveste foarte bine scrisă, câteva surprize și, mai ales, un mesaj care rămâne cu tine după genericul de final.
Nota mea: 8/10.
Recomandare: vedeți-l. Chiar dacă primul gând este „e doar o animație pentru copii”, Luck are mult mai multe de spus decât pare la prima vedere.
Material Video