MenuMenu

  1. Home
  2. Full Post Style

Full Post Style

„Vecina” (2025) — între absurd și imediat recognoscibil

Vecina-Afis-Mircea-Bravo-1.png

Regie: Cristian Ilișuan, Eugene Buică
Distribuție: Mircea Popa, Oana Zara, Constantin Bojog, Adrian Cucu
Gen: Comedie
Producție: Bravo Films
Durată: 89 minute
Premiera: 3 octombrie 2025

Context și premisă

„Vecina” este o comedie românească produsă de Bravo Films, regizată de Cristian Ilișuan și Eugene Buică, și scrisă de o echipă din care fac parte Mircea Popa, Tibi Codorean, Cristi Ciui și Sergiu Floroaia. Filmările s-au desfășurat în Cluj-Napoca, pe mai bine de 20 de locații, cu o echipă de aproximativ 70 de persoane.

Povestea o urmărește pe Doina, o femeie de 55 de ani care se mută într-un bloc și devine rapid o sursă de teroare pentru locatari. Obsedată de liniște, Doina face plângeri, cere interdicții și deschide procese absurde împotriva vecinilor. În cele din urmă, aceștia decid să contraatace, iar de aici începe un șir de situații comice și tensionate, inspirate, potrivit realizatorilor, din experiențe reale.

Puncte forte

1. O temă universală, localizată perfect

„Vecina” atinge o realitate românească extrem de recognoscibilă: viața la bloc. Disputele, reclamațiile, bârfele și nervii transformați în haz sunt prezentate într-o manieră care face publicul să zâmbească, pentru că toți am avut „o vecină Doina” în viața noastră.

2. Umor natural și dialoguri autentice

În multe momente, replicile par desprinse din discuțiile reale de pe casa scării. Deși nu provoacă râsete în hohote, filmul are acel tip de umor de situație care te face să te regăsești în personaje și să zâmbești cu o ușoară ironie amară.

3. Distribuție solidă și execuție curată

Actorii oferă interpretări convingătoare, în special Bogdan Bob Rădulescu, remarcat pentru naturalețea sa. Regia păstrează echilibrul între realism și caricatură, iar imaginea filmului e curată, fără excese vizuale inutile.

Slăbiciuni și observații personale

Am acordat filmului nota 7 din 10, considerându-l un film decent, dar cu câteva scăpări notabile.

  • Exagerările – Unele scene sunt duse prea departe, pierzând din naturalețe. Reacțiile personajelor devin uneori prea teatrale pentru a mai păstra verosimilitatea.
  • Dialoguri forțate – Există replici care par scrise special pentru efect comic, nu pentru realism. Nu toate punch-line-urile reușesc.
  • Ritm inegal – Filmul are momente în care ritmul scade vizibil, iar comedia se diluează.
  • Succes mai degrabă local – Pe plan internațional, filmul nu a avut o prezență notabilă. Conform Box Office Mojo și The Numbers, încasările provin aproape exclusiv din România.

Nota IMDb și reacția publicului

Pe IMDb, „Vecina” are o medie de 7,5/10, bazată pe peste 130 de voturi, iar pe site-urile românești (Cinemagia, Film-Bun) primește scoruri similare între 7 și 8.
Publicul l-a perceput ca pe o comedie ușoară, simpatică și realistă, potrivită pentru o seară relaxată la cinema sau acasă, în familie.

Concluzie

„Vecina” nu este o comedie perfectă, dar este onestă, locală și familiară. Are momente foarte bune, dar și câteva derapaje care o împiedică să devină memorabilă. Cu toate acestea, e un film plăcut și accesibil, care îți amintește de viața la bloc și de micile absurdități cotidiene ce devin, în retrospectivă, amuzante.

Dacă îți dorești o comedie românească ușoară, cu un strop de realism și un strop de nebunie, „Vecina” merită văzută — fie la cinema, fie, mai târziu, pe Netflix.
Un film potrivit pentru o seară relaxată în familie, în care sigur vei recunoaște un personaj… din scara ta.

Nobody 2 (2025)

hq720-3.jpg

Am intrat în sală cu așteptări mari după primul Nobody. Nu știam exact dacă Bob Odenkirk va mai putea aduce aceeași surpriză ca în 2021, dar trebuie să recunosc: Nobody 2 e un film foarte bun și merită văzut în cinema. Nota mea: 8/10.

De ce? Pentru că își face treaba. Este un film care te lovește direct, plin de bătăi coregrafiate până la detaliu, cu un umor negru care te face să râzi chiar și când sângele zboară peste tot. Pe de altă parte, are și limitele lui: prea multă „cafteală”, o poveste decentă, dar nu memorabilă, și un final care putea fi mai inteligent, mai cultivat.

Povestea și stilul

Hutch Mansell (Bob Odenkirk) revine, la fel de prins între rolul de tată de familie și instinctele sale letale. Dacă în primul film surpriza era tocmai transformarea lui din „om banal” în mașinărie de ucis, aici lucrurile sunt deja clare: știm cine e Hutch, știm de ce e capabil. Și aici apare prima problemă – filmul pierde acel „șoc inițial”.

Regizorul Timo Tjahjanto, cunoscut pentru stilul său brutal și extrem de vizual, împinge totul în zona de spectacol. Luptele sunt haotice și precise în același timp, violența devine aproape dans, iar umorul negru condimentează fiecare scenă. Uneori reușește perfect, alteori e prea mult.

Ce spun criticii

Criticii s-au împărțit clar în două tabere.

Cei entuziasmați:

  • The Wrap (William Bibbiani) a spus că filmul e „ca o comedie National Lampoon în care Chevy Chase este un criminal în serie. Așa să sune? Fantastice!”. O comparație care subliniază perfect ironia și absurdul întregului spectacol.
  • Variety (Owen Gleiberman) a remarcat că e „preposterously vicious”, dar cu acel umor auto-conștient care îl face să fie, paradoxal, distractiv.
  • IGN (Eric Goldman) a dat nota 7/10 și a apreciat energia filmului și dedicarea lui Odenkirk, chiar dacă a remarcat că se pierde „șarmul mai împământat” din prima parte.
  • Houston Chronicle a scris că Tjahjanto „combină violența brutală cu umorul întunecat într-un film scurt, dinamic și plin de momente memorabile”.
  • The Daily Beast și Vulture au lăudat jocul actoricesc: „Bob Odenkirk exprimă multă incertitudine și frustrare doar prin privirea sa.”

Cei dezamăgiți:

  • Associated Press (Mark Kennedy) a fost extrem de dur: „Nobody 2 este John Wick Lite… Niciun spectator nu va avea amintiri fericite.” Doar 1/4 stele.
  • CinemaBlend i-a dat 1.5/5, criticând povestea incoerentă și protagonistul care devine mai puțin plăcut.
  • TechRadar l-a numit „naff” (superficial), cu personaje slab dezvoltate și glume ieftine, chiar dacă luptele au un strop de creativitate.
  • The Guardian (Peter Bradshaw) a scris că „gonzo fight sequences” devin monotone, și că filmul e uitabil, în ciuda consistenței lui Odenkirk.
  • RogerEbert.com (Brian Tallerico) a punctat cel mai bine: „lipsa surprizei e evidentă… filmul e un cover slab al primului, fără inimă.”
  • IndieWire (Wilson Chapman) a spus că e „o continuare lipsită de pasiune, abruptă, fără personaje bine conturate și fără energie narativă autentică.”

Punctele forte și slăbiciunile

Ceea ce funcționează în Nobody 2 e clar: acțiunea. Luptele sunt coregrafiate ca niște balete sângeroase, montajul e rapid, iar Tjahjanto știe cum să creeze tensiune vizuală. În cinema, cu sunetul la maximum, e o experiență viscerală.

Bob Odenkirk rămâne o alegere surprinzător de bună pentru un astfel de rol, tocmai pentru că nu e un „erou clasic”. Chipul său obosit, gesturile ezitante și felul în care trece de la vulnerabilitate la violență extremă dau greutate personajului.

Dar filmul suferă la capitolul poveste. Intriga e interesantă doar cât să pună totul în mișcare, însă nu oferă nimic cu adevărat memorabil. Finalul e rapid și convențional, fără acea „lovitură” emoțională sau filozofică ce ar fi ridicat filmul peste un simplu „action flick”.

Verdict personal

Eu am savurat filmul. Da, e cam multă bătaie, dar de aceea mergi la un astfel de film – pentru spectacolul vizual și adrenalina de pe ecran. Povestea e ok, dar putea mai mult. Finalul, în special, mi s-a părut prea simplu, prea „safe”, fără să rămână cu tine după ce ieși din sală.

Pentru mine, Nobody 2 e un film de acțiune excelent pentru cinema, dar nu un clasic care să dăinuie. Dacă intri cu așteptările corecte – distracție, violență stilizată, un Odenkirk expresiv – o să pleci mulțumit. Dacă vrei profunzime sau o poveste inteligentă, s-ar putea să pleci cu o ușoară dezamăgire.

Nota mea rămâne 8/10.

Recenzie: Vinerea și mai trăznită (Freakier Friday, 2025)

hqdefault.jpg

Notă personală: pornesc de la 7/10, dar filmul m-a convins pe parcurs; urcă la 8/10. E genul de comedie „pe bune” care a devenit rară în ultimii ani: o poveste extrem de interesantă, care plictisește puțin la început, dar surprinde la final. Nu e chiar sequel, ci o continuare care își vede de propriile mize. Disney, de data asta, transformă din ceva bun în ceva mai bun. Actorii sunt aleși pe măsură, iar uneori narativul te rătăcește deliberat — nu mai știi cine e cine, ce face și cum face — și fix asta face lucrurile și mai interesante. Efectele sunt mici, dar foarte bine construite. Iar finalul… n-am cuvinte: previzibil în sensul în care intuiești direcția, dar executat memorabil.

Despre poveste și ton

Filmul extinde clasicul schimb de corpuri într-un „body-swap în patru” (mama, bunica, fiica, viitoarea soră vitregă), păstrând dinamica de familie și accentul pe empatie și reconciliere. Structura e curată, cu prime 20–30 de minute mai cuminți, dar actul final strânge șurubul emoțional și livrează râsete sănătoase fără artificii. (Contextul celor „patru” este subliniat de mai multe publicații; vezi și sinteza People/RT.) Rotten Tomatoes Editorial

Funcționează comedia?

Da. „O comedie pe bune”: gag-uri fizice, timing actoricesc și câteva set-pieces jucate inteligent, susținute de efecte discrete și montaj sprinten. Jamie Lee Curtis face ravagii în registrul comic; Lindsay Lohan își etalează din nou naturalețea. Chimia dintre generații e, practic, motorul. (Vezi mai jos ce spun criticii.) Entertainment Weekly Los Angeles Times

Ce spun criticii (pro & contra) — citate scurte

Pro:

  • Entertainment Weekly (Maureen Lee Lenker): „recaptures and strengthens the magic”; Lohan e „back in full force”. Entertainment Weekly
  • The Guardian (Peter Bradshaw): „puppyishly uninhibited Jamie Lee Curtis saves [the sequel]”. (3/5) The Guardian
  • IndieWire: „make a charming case for the value of the legacyquel”. X
  • Los Angeles Times (Amy Nicholson): „has magical chemistry” (deși nu egalează originalul). Los Angeles Times
  • Rotten Tomatoes – First Reviews (sinteză; James Mottram, SCMP): „has its charms, moves with pace and [a] script that will make you laugh out loud”. Rotten Tomatoes Editorial

Contra / rezerve:

  • Variety: „kicks up the body-swap complications but not the comedy.” Variety Australia
  • The Washington Post (Ty Burr): „unnecessary, inoffensive sequel”; „mixed doubles with mixed results”. (2.5/4) The Washington Post
  • The Independent: „unfunny nostalgia” într-o continuare întârziată. The Independent
  • Allure (perspectivă meta, pe claritatea de vârstă & „optica” Hollywood): „confusing as hell” din cauza felului în care arată starurile azi. Allure
  • ABC News (Australia): „by no means a great film — but no-one expected it to be.” ABC

Observația mea : filmul e mai bun decât te aștepți, chiar dacă nu „schimbă jocul”. Își asumă confuzia ca formă de comic orchestrated chaos, rămâne bine structurat, cu efecte mici, dar eficiente, și te prinde pe final — exact traiectoria care m-a făcut să îi ridic nota de la 7/10 la 8/10.

Interpretări & tehnic

  • Actorii: Curtis domină comedia; Lohan readuce farmec și timing; Julia Butters adaugă puls emoțional; distribuția secundară susține ritmul. The GuardianEntertainment Weekly
  • Regie & scriitură: Nisha Ganatra menține tempo-ul lucid, cu referințe nostalgice și o miză de familie clară; scriptul preferă warm-feel-good în locul satirei mușcătoare. Rotten Tomatoes Editorial
  • Efecte & design: minime, bine gândite, în slujba gag-ului, nu invers — un pariu câștigat pentru un film care mizează pe actori, nu pe CGI.

Verdict

„Vinerea și mai trăznită” este exact comedia pe care o cauți când vrei umor curat, ritm și inimă, fără pretenții că rescrie regulile. Start modest, build-up sigur, final livrat. 8/10.

The Naked Gun (2025) – Cum să distrugi o franciză legendară în 85 de minute

hq720-2.jpg

Nota mea: 3/10. Și sunt generos când spun 3.

Dacă vrei să înveți cum se face o crimă cinematografică cu premeditare, nu mai căuta. The Naked Gun (2025) este exemplul suprem. Un film care, în loc să readucă la viață o franciză clasică și iubită, a preferat s-o îngroape de vie, cu râsete false, glume de grădiniță și o lipsă totală de respect față de original.

💣 Un reboot care n-a înțeles nimic

Filmul nu e doar prost. Este dureros de prost. Este genul de producție care ar fi putut fi salvată dacă s-ar fi mulțumit să copieze pur și simplu originalul. Dar nu, cineva a decis că e mai bine să distrugă totul. Au luat un concept genial — detectivul idiot care rezolvă cazul — și l-au transformat într-o parodie de parodie. Toată distribuția e un haos de caricaturi, în care nu mai există niciun echilibru între absurd și comic. Doar zgomot. Doar agitație. Fără sens.

🕵️‍♂️ Liam Neeson – din erou în păcălici

Aici începe tragedia adevărată. Liam Neeson — un actor colosal, un simbol — redus la statutul de bufoniadă involuntară. Nu e vina lui, ci a celor care au scris această mizerie de scenariu. Fiecare replică pare scoasă dintr-un generator de glume expirate. Fiecare scenă e o insultă la adresa carierei lui. A spus Peter Bradshaw (The Guardian):

„Neeson deadpans it impeccably, but perhaps doesn’t quite have Nielsen’s eerie innocence.”
(The Guardian, 30 iulie 2025)

Și are dreptate. Nu poți înlocui magia subtilă a lui Leslie Nielsen cu niște glume despre bebeluși care se bat cu pești. E ca și cum ai înlocui șampania cu detergent și ai spune că tot spumant e.

🎬 Studio-ul: „Avem bani, hai să-i distrugem”

Ceea ce m-a revoltat cel mai tare a fost risipa. Filmul a avut buget, a avut actori, a avut franciză. Și totul s-a dus pe apa Sâmbetei. Pentru că, din păcate, studioul nu a vrut să înțeleagă esența a ceea ce făcea „The Naked Gun” memorabil. Nu e vorba doar de glume. E vorba de timing, de deadpan, de contrastul între prostie și ingeniozitate. Și cum bine spune Michael Phillips (Chicago Tribune):

„This ‘Naked Gun’ has little interest or temperamental skill in the art of the deadpan throwaway…”
(Chicago Tribune, iulie 2025)

Adică exact esența filmului original lipsește cu desăvârșire.

🤡 De la umor subtil la prostie pe față

Când umorul devine atât de insistent și vulgar încât te face să te uiți la ceas din 10 în 10 minute, știi că ai o problemă. Criticii de la AP News au spus-o direct:

„The humor often falls a bit flat or feels out of sync with the original’s sharp wit… ultimately lacks the singular charm and comic genius Nielsen brought to the role.”
(William Bibbiani, AP News)

Sau, cum au formulat-o mai direct norvegienii de la Aftenbladet:

„Smakløs kavalkade de referințe demodate și umor de fund… greu de numit amuzant.”
(Aftenbladet, Norvegia)

Pe scurt: glume expirate, ritm incoerent, atmosferă de prost-gust. O copie ieftină a unui diamant.

😅 Dar… există și laude? Serios?

Ei bine, există și câțiva critici care au văzut ceva pozitiv în acest eșec. Bilge Ebiri de la Vulture a numit filmul:

„Fall-off-your-seat-and-roll-on-the-floor hilarious… unabashedly crude and stupid and brilliant and weird.”
(Vulture, iulie 2025)

Nick Schager de la The Daily Beast a scris că:

„The hysterically dim-witted reboot is exactly what the summer movie season needed.”
(The Daily Beast, iulie 2025)

Serios? Eu zic că vara avea nevoie de aer condiționat, nu de o bombă de prostie în cinematograf. Dar fie, poate pentru unii funcționează umorul de școală generală. Pentru mine? Nici pe aproape.

👋 Singurul lucru bun din toată seara? Domnișoara de la intrare

Și n-am COVID-ul, ca să ziceți că n-am fost în toate mințile. Eram perfect lucid. Și tot ce pot spune e că singura rază de lumină a fost domnișoara de la intrare. Aceeași și la ieșire. Drăguță, zâmbitoare, umană. Un contrast complet cu tot ce-am văzut pe ecran.

❌ Verdict final – bani aruncați, timp pierdut, nervi consumați

  • Umor: Obositor, forțat, sub nivelul TikTok.
  • Distribuție: Talent irosit într-un ocean de prostii.
  • Regie: Fără direcție, fără suflet.
  • Respect pentru franciză: ZERO.
  • Publicul: luat de prost.

Dacă ai bani în plus și vrei să te enervezi timp de 85 de minute, mergi la The Naked Gun (2025). Altfel, îți recomand o plimbare în parc, o carte slabă, sau să privești în gol. Toate sunt mai satisfăcătoare decât acest eșec.

🧾 Pe scurt – Pro / Contra

PROCONTRA
Pamela Anderson, oarecum simpaticăUmor de grădiniță, repetitiv și forțat
Liam Neeson încearcă, dar nu are cu ceScenariu slab, fără logică, fără ritm
Te face să apreciezi originalul și mai multO insultă la adresa francizei Naked Gun
–Risipește un actor legendar într-un rol rușinos
scroll to top