Titlu: Cursa
Regie: Anghel Damian şi Millo Simulov
Distribuţie (selectiv): Cristina Ştefania Codreanu (Cleo), Codin Maticiuc (Mario), Denis Hanganu (Andrei), Andi Vâsluianu (Raul).
Durată: Aproximativ 97 minute.
Data lansării în România: 24 octombrie 2025.
Nota mea: 7/10
Nota IMDb (înregistrată la momentul scrierii): Filmul apare pe IMDb, fără yet rating semnificativ (în cazul actual: link pentru titlu).
Introducere
„Cursa” îşi propune să aducă pe ecran un fenomen relativ rar în cinematografia românească: adrenalina curselor ilegale de maşini, maşini de lux, drifturi, noapte, străzi urbane care devin piste de fenomen. Sinopsisul oficial avertizează: „Cele mai spectaculoase mașini, cele mai complexe cascadorii, cele mai mari mize şi cei mai mulţi cai putere” fac din „Cursa” „cea mai îndrăzneaţă producţie cinematografică din ultimii ani din România”.
Filmul se desfăşoară în Bucureşti – bulevardele capitalei devin piste periculoase, iar nopţile răsună sub pedala de acceleraţie.
Premisă & Conţinut
Povestea urmăreşte personajul principal (Mario) care intră în lumea curselor ilegale de maşini din România, cu tot ce implică: maşini sofisticate, rivalităţi, mize mari, trădări. Pe fundalul urban al Bucureştiului, tensiunea creşte, iar spectacolul vizual este la el acasă.
Şi – aşa cum ai observat cu atenţie – povestea are puternice rezonanţe cu americane precum Need for Speed: şofer talentat, curse ilegale, maşini de vis, pariuri, adrenalină. Practic, dacă ai văzut Need for Speed, multe momente din „Cursa” ţi-se vor părea familiare.
Ce funcţionează
- Spectacolul vizual & cascadoriile: Filmul livrează exact ceea ce promite – maşini puternice, tuning, drifturi, decor urban nocturn, o atmosferă de „no limit” pe străzile oraşului. Aceasta este componenta de divertisment care-ţi pivotă plăcerea.
- Ambiţia producţiei: În contextul cinematografiei româneşti, e lăudabil că se încercă un film de gen, cu buget mai mare, cu maşini, cu efecte – o încercare de „big budget” local.
- Finalul cu twist-românesc: Aşa cum ai remarcat, filmul evită finalul clasic hollywoodian „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Există trădare, întredeschidere de morală, întoarcere de situaţie – un final cu tuşe mai locale, mai puţin „împăcat”.
Ce nu funcţionează & ce ar fi putut fi mai bun
- Lipsa de originalitate în parte: E greu să nu simţi că filmul merge pe urmele directe ale Need for Speed: premise, scene-tip, decor. Deşi nu pare o plagiaţie directă, inspiraţia e foarte vizibilă. Pentru cinefilii atenţi, asta poate reduce sis-ul de surpriză.
- Personajele & profunzimea: În prim-planul maşinilor şi al adrenalinei, unele personaje rămân schematic conturate. Dacă pentru un film de gen ăsta e acceptabil, totuşi din punct de vedere critic spectatorul poate simţi un deficit la nivel de motivare, profil interior, dezvoltare.
- Scenariul previzibil în majoritate: Deşi ai spune că aproape te aştepti la ce va urma, finalul aduce totuşi o întorsătură – dar până la acel moment, multe segmente te duc pe un drum cunoscut. Pentru cine caută „ceva nou”, s-ar putea simţi „am mai văzut asta”.
- Comparabilitate cu marile producţii: Deşi e minunat să vedem producţii locale ambiţioase, diferenţa de resurse / maturitate faţă de blockbusterele internaţionale se vede – şi publicul o va remarca.
Aprecierea personală
Pe baza ceea ce ai observat, şi pe baza informaţiilor disponibile, i-aş acorda nota 7/10. Motivare:
- 7 pentru că filmează bine elementul de divertisment: adrenalina, maşinile, spectacolul.
- Şi tot 7 pentru că nu ajunge la nivelul de „revoluţie” în genul lor sau de producţie memorabilă care să rămână ca punct de referinţă major.
- Dacă ar fi avut un scenariu mai surprinzător, personaje mai bine conturate, un nivel mai ridicat de originalitate, nota ar fi putut să urce spre 8-8.5.
- Finalul mai „românesc” este cu siguranţă un plus, pentru că oferă o diferenţă faţă de banalul „copy-paste” hollywoodian.
Dacă aş formula un verdict succint: „Cursa” este o producţie românească distractivă, ambitioasă pentru piaţa locală, ideală pentru fanii genului „curse / maşini / adrenalină”. Nu te aştepta la o operă memorabilă sau profundă – dar dacă vrei un film de divertisment în stil „fast & furious”, cu accente locale, îl recomand.
Recomandare finală
Dacă eşti fan al genului: mergi la cinema. Merită experienţa vizuală, maşinile, adrenalina.
Dacă însă cauţi ceva foarte inovator sau foarte profund: mergi cu aşteptări moderate.
De asemenea: pentru cinematografia românească, filmul e un pas pozitiv – e important că se încearcă acest tip de producţie.
Încheiere
„Cursa” nu reinventează roata, dar o apucă, o accelerează pe străzile Bucureştiului, şi ne aminteşte că şi în România se poate face un film de acţiune auto cu ambiţie. Pentru ce îşi propune – să aducă adrenalină, maşini, decor urban – se descurcă bine. Nota de 7/10 e una realistă: îl recomand, dar nu îl trec la capitolul „must-see absolut” dincolo de genul său.
Sper să ajungă să fie apreciat de publicul larg şi să deschidă calea pentru şi alte proiecte similare în cinema-ul românesc.
