Am intrat în sală cu așteptări mari după primul Nobody. Nu știam exact dacă Bob Odenkirk va mai putea aduce aceeași surpriză ca în 2021, dar trebuie să recunosc: Nobody 2 e un film foarte bun și merită văzut în cinema. Nota mea: 8/10.
De ce? Pentru că își face treaba. Este un film care te lovește direct, plin de bătăi coregrafiate până la detaliu, cu un umor negru care te face să râzi chiar și când sângele zboară peste tot. Pe de altă parte, are și limitele lui: prea multă „cafteală”, o poveste decentă, dar nu memorabilă, și un final care putea fi mai inteligent, mai cultivat.
Povestea și stilul
Hutch Mansell (Bob Odenkirk) revine, la fel de prins între rolul de tată de familie și instinctele sale letale. Dacă în primul film surpriza era tocmai transformarea lui din „om banal” în mașinărie de ucis, aici lucrurile sunt deja clare: știm cine e Hutch, știm de ce e capabil. Și aici apare prima problemă – filmul pierde acel „șoc inițial”.
Regizorul Timo Tjahjanto, cunoscut pentru stilul său brutal și extrem de vizual, împinge totul în zona de spectacol. Luptele sunt haotice și precise în același timp, violența devine aproape dans, iar umorul negru condimentează fiecare scenă. Uneori reușește perfect, alteori e prea mult.
Ce spun criticii
Criticii s-au împărțit clar în două tabere.
Cei entuziasmați:
- The Wrap (William Bibbiani) a spus că filmul e „ca o comedie National Lampoon în care Chevy Chase este un criminal în serie. Așa să sune? Fantastice!”. O comparație care subliniază perfect ironia și absurdul întregului spectacol.
- Variety (Owen Gleiberman) a remarcat că e „preposterously vicious”, dar cu acel umor auto-conștient care îl face să fie, paradoxal, distractiv.
- IGN (Eric Goldman) a dat nota 7/10 și a apreciat energia filmului și dedicarea lui Odenkirk, chiar dacă a remarcat că se pierde „șarmul mai împământat” din prima parte.
- Houston Chronicle a scris că Tjahjanto „combină violența brutală cu umorul întunecat într-un film scurt, dinamic și plin de momente memorabile”.
- The Daily Beast și Vulture au lăudat jocul actoricesc: „Bob Odenkirk exprimă multă incertitudine și frustrare doar prin privirea sa.”
Cei dezamăgiți:
- Associated Press (Mark Kennedy) a fost extrem de dur: „Nobody 2 este John Wick Lite… Niciun spectator nu va avea amintiri fericite.” Doar 1/4 stele.
- CinemaBlend i-a dat 1.5/5, criticând povestea incoerentă și protagonistul care devine mai puțin plăcut.
- TechRadar l-a numit „naff” (superficial), cu personaje slab dezvoltate și glume ieftine, chiar dacă luptele au un strop de creativitate.
- The Guardian (Peter Bradshaw) a scris că „gonzo fight sequences” devin monotone, și că filmul e uitabil, în ciuda consistenței lui Odenkirk.
- RogerEbert.com (Brian Tallerico) a punctat cel mai bine: „lipsa surprizei e evidentă… filmul e un cover slab al primului, fără inimă.”
- IndieWire (Wilson Chapman) a spus că e „o continuare lipsită de pasiune, abruptă, fără personaje bine conturate și fără energie narativă autentică.”
Punctele forte și slăbiciunile
Ceea ce funcționează în Nobody 2 e clar: acțiunea. Luptele sunt coregrafiate ca niște balete sângeroase, montajul e rapid, iar Tjahjanto știe cum să creeze tensiune vizuală. În cinema, cu sunetul la maximum, e o experiență viscerală.
Bob Odenkirk rămâne o alegere surprinzător de bună pentru un astfel de rol, tocmai pentru că nu e un „erou clasic”. Chipul său obosit, gesturile ezitante și felul în care trece de la vulnerabilitate la violență extremă dau greutate personajului.
Dar filmul suferă la capitolul poveste. Intriga e interesantă doar cât să pună totul în mișcare, însă nu oferă nimic cu adevărat memorabil. Finalul e rapid și convențional, fără acea „lovitură” emoțională sau filozofică ce ar fi ridicat filmul peste un simplu „action flick”.
Verdict personal
Eu am savurat filmul. Da, e cam multă bătaie, dar de aceea mergi la un astfel de film – pentru spectacolul vizual și adrenalina de pe ecran. Povestea e ok, dar putea mai mult. Finalul, în special, mi s-a părut prea simplu, prea „safe”, fără să rămână cu tine după ce ieși din sală.
Pentru mine, Nobody 2 e un film de acțiune excelent pentru cinema, dar nu un clasic care să dăinuie. Dacă intri cu așteptările corecte – distracție, violență stilizată, un Odenkirk expresiv – o să pleci mulțumit. Dacă vrei profunzime sau o poveste inteligentă, s-ar putea să pleci cu o ușoară dezamăgire.
Nota mea rămâne 8/10.
